Nucul
Junglans regina L. (lat.)
Nucul este un arbore originar din Persia. Cojile verzi ale fructelor se folosesc inca din trecut in scopuri medicinale.
O lingurita de frunze de nuc oparite cu un sfert de litru de apa produc un ceai care se foloseste ca astringent in diaree. O infuzie mai concentrata se realizeaza adaugand 20 g frunze maruntite in 200 ml apa, din care se ia de 3 ori/zi cate o lingura.
Frunzele de nuc sunt un bun tonic in rahitism. In diabet au proprietatea de a scadea zaharul din sange. Singure sau impreuna cu frunzele de mesteacan micsoareaza transpiratia. Ceaiul din frunze de nuc, asociat cu bai locale, ajuta in leucoree. Bbaile generale facute cu frunze de nuc intaresc organismul, ajuta la vindecarea diferitelor boli de piele, ca eczeme zemuinde, ulceratii. Sub forma de comprese se foloseste in bolile de ochi.
Decoctia ( 15 grame fructe la 200 ml apa) se foloseste pentru gargara in stomatite ( afectiuni ale gurii).
Din frunzele de nuc se poate prepara si unguent pentru vindecarea ranilor. Peentru aceasta, trebuiesc macerate 15 grame frunze in 100 ml floarea soarelui, la temperatura camerei. Dupa 7 zile, vasul in care se afla acest amestec se pune pe baie cu apa in fierbere si se lasa timp de 3 ore. Se strecoara lichidul, I se adauga 15 grame ceara de albine si se pune din nou pe baie de apa timp de 30 minute. Se ia de pe foc si se amesteca pana la racire.
Frunzele de nuc intra in compozitia ceaiului dietetic si antidiareic.






