Cura cu argila

In antichitate, s –a recunoscut valoarea sa si s-a folosit in preparate medicinale. In 1903, Julius Stumph, medic berlinez, a folosit-o cu succes contra epidemiei de holera asiatica din Prusia Orientala. In primul razboi mondial, se amesteca argila cu mustarul distribuit soldatilor, pentru a se evita dizenteria. Actiunea sa bactericida constituie un avantaj pretios, deoarece absoarbe substantele toxice. Are actiuni antiseptice si cicatrizante si ajuta la regenerarea celulelor.

Inainte de apelarea unei cure cu argila, este important de mentionat ca este interzisa persoanelor ce sufera de constipatii cronice, tendinte de ocluzii intestinale si hernie. In caz de hipertensiune arteriala este indicata solicitarea sfatului medicului. Trebuie folosita moderat, astfel initial, la inceputul curei, se consuma sub forma de “apa de argila”, obtinuta sub amestecandu-se cu apa de izvor , preparata de seara. A doua zi se bea, pe stomacul gol, numai apa clara. Aceasta imbogateste sangele si pregateste organismul pentru a primi, in a doua etapa, “laptele de argia”. In acest caz, apa trebuie amestecata bine cu argila din abundenta. De obicei, cura dureaza 8 zile dupa care se reia, dupa un repaus prealabil de 8 zile, si tot asa, pana la ameliorarea semnificativa a afectiunii.Se recomanda folosirea sub control medical.

Extern, se foloseste sub forma de comprese reci, caldute, fierbinti, amestecata cu infuzii de plante medicinale, cu actiune in furunculoza, abcese, antrax, migrene, artroze, nevralgii si afectiuni dentare. Cand este o afectiune profunda se va folosi, concomitent,  si cura interna. Inlocuieste pudra de talc pentru copii. In afectiunile ginecologice, spalaturile vaginale cu argila dau efecte benefice. In combinatie cu mierea, fierul, drojdia de bere, , varza, lamaia, actiunea de vindecare sporeste. Sa nu uitam nici de actiunea sa estetica sub forma de masti, crème si lotiuni.

Bibliografie: Bioterapie, Virgil T. Geiculescu, Editura stiintifica si enciclopedica