Anghinarea

Cynara scolymus L. (lat.)

Originara din sudul Spaniei, anghinarea a fost introdusa in terapeutica inca din secolul XVI- lea, insa abia in anul 1931 s-a stabilit actiunea terapeutica a acesteia. De la aceasta plata se folosesc frunzele, ce contin un complex de substante terapeutice: saruri de potasiu, magneziu, polifenol- rol antioxidant.

Din punct de verede terapeutic, frunzele de anghinare se caracterieaza prin actiunile sigure asupra bolilor de ficat si rinichi, avand proprietatea de a mari secretia biliara si diureza, regland in acelasi timp procesul de formare a colesterolului. Paralel cu aceste efecte, ceaiul de anghinare are si insusirea de a diminua zaharul din sange, dand bune rezultate in unele forme de diabet. Ca diuretic, ceaiul din aceasta planta se recomanda in nefritele acute si cronice, deoarece mareste volumul de urina si favorizeaza in acelasi timp eliminarea ureei si a substantelor toxice ce se acumuleaza la nivelul rinichilor si ficatului. Datorita eliminarii substantelor toxice, se observa efecte favorabile in tratamentul urticariilor si a diferitelor forme de prurit ( mancarime cutanata).
Rezultate bune se observa in cazul tratarii bolilor tubului digestiv manifestate prin constipatie, varsaturi, enterite, fermentatii intestinale, colite, hemoroizi si lipsa poftei de mancare.

Ceaiul de anghinare mai este bun adjuvant in unele afectiuni ale inimii, care se manifesta prin hipertensiune, arteroscleroza si angina pectorala. Cercetarile mai noi atribuie anghinarei proprietati anitimicrobiene.
Pentru a prepara ceaiul de anghinare se va proceda in felul urmator: intr-un vas se pune o lingura de frunze maruntite care se oparesc cu 500 ml de apa clocotita. Dupa racire, lichidul se strecoara si se indulceste. O parte din ceai se bea dimineata pe stomacul gol, dupa care bolnavul va sta culcat jumatate de ora pe partea dreapta. Restul cantitatii de ceai se va bea in cursul zilei, cu o jumatate de ora inaintea meselor principale.

Este recomandat ca tratamentul cu anghinare sa se efectueze progresiv, incepand cu doze mici, in primele zile, ca apoi sa creasca treptat. Tratamentul va dura 20-30 zile, urmat de o luna pauza, dupa  care se va relua.

Bibliografie: Plantele medicinale in apararea sanatatii,editia a VII- a, Farm. Corneliu Constantinescu